Auditul statutar reprezintă un audit al situațiilor financiare anuale individuale sau al situațiilor financiare anuale consolidate efectuat în conformitate cu Standardele Internaționale de Audit adoptate de Comisia Europeană, în măsura în care:
a) este obligatoriu în temeiul dreptului Uniunii Europene sau al dreptului intern;
b) este efectuat în mod voluntar la entitățile mici, iar situațiile financiare auditate sunt publicate, împreună cu raportul de audit statutar, potrivit legii.
Situațiile financiare anuale intocmite de entitățile mijlocii și mari precum și de entitățile de interes public, fac obiectul auditului statutar. Sunt supuse, de asemenea, auditului entitățile care, la data bilanțului, depășesc, în două exerciții financiare consecutive, limitele a cel puțin două dintre următoarele trei criterii:
a) totalul activelor: 16.000.000 lei;
b) cifra de afaceri netă: 32.000.000 lei;
c) numărul mediu de salariați în cursul exercițiului financiar: 50.
Auditul financiar, reglementat prin OUG 75/1999, reprezintă activitatea efectuată în vederea exprimării unei opinii asupra situațiilor financiare sau a unor componente ale acestora, dar și exercitarea altor misiuni de asigurare și servicii profesionale potrivit standardelor internaționale de audit și altor reglementări în domeniu.
Auditul intern este o activitate independentă de asigurare obiectivă și de consiliere, destinată să adauge valoare şi să îmbunătăţească operațiunile unei organizaţii. Ajută o organizaţie în îndeplinirea obiectivelor sale printr-o abordare sistematică şi metodică care evaluează şi îmbunătăţeşte eficacitatea proceselor de management al riscului, control și guvernanță.”.
In conformitate cu prevederile Legii 162/2017 privind auditul statutar precum si ale Legii 31/1990 – Legea societatilor, entitățile ale căror situații financiare anuale sunt supuse, potrivit legii sau hotararii actionarilor, auditului statutar/financiar sunt obligate să organizeze și să asigure exercitarea activității de audit intern, potrivit normelor elaborate de Camera Auditorilor Financiari din România.
Activitatea de audit este efectuata în conformitate cu Normele obligatorii din Cadrul internațional de practici profesionale ale auditului intern (Normele obligatorii), ediţia 2017 (IPPF 2017), emise de Institutul Auditorilor Interni (Global IIA), adoptate de Camera Auditorilor Financiari din Romania, care cuprind Principiile fundamentale pentru practica profesională a auditului intern, Definiția auditului intern, Codul etic si Standardele internaționale pentru practica profesională a auditului intern.
Auditul fondurilor europene are ca obiectiv verificarea de către Auditor a faptului că sumele solicitate spre rambursare de către Beneficiar în baza Cererilor de Rambursare/ Cererilor de plata, pentru acţiunea finanţată în cadrul Contractului de Finanţare, s-au efectuat (“realitatea desfășurării”), sunt legale (“legalitatea”), exacte (“exactitate”) și eligibile, precum și transmiterea către Beneficiar a Rapoartelor cu privire la procedurile convenite executate. Eligibilitate înseamnă că fondurile furnizate cu titlu de finanţare nerambursabilă au fost cheltuite în conformitate cu termenii și condiţiile Contractului de Finanţare. Acest serviciu este deosebit de util atat pentru companiile mari cat si in pentru companiile mai mici care gestionează proiecte cu finanțare europeana.
Exprimarea unei concluzii cu scopul de a întări gradul de încredere al utilizatorilor vizaţi, alţii decât partea responsabilă, în legătură cu rezultatul evaluării sau măsurării unui subiect specific, în raport cu anumite criterii.
Potrivit Cadrului Internaţional pentru Misiunile de Asigurare, există două tipuri de misiuni de Asigurare pe care un practician le poate efectua: o misiune de asigurare rezonabilă şi o misiune de asigurare limitată.
Serviciile conexe cuprind procedurile convenite şi compilările.
O misiune de efectuare a procedurilor convenite poate presupune ca auditorul să desfăşoare anumite proceduri cu privire la elementele individuale ale datelor financiare (de exemplu, datorii, creanţe, achiziţii de la părţi afiliate şi vânzări şi profituri aferente unui segment al unei entităţi), ale unei situaţii financiare (de exemplu, un bilanţ) sau chiar ale unui set complet de situaţii financiare.
O misiune de compilare presupune asistarea conducerii în întocmirea şi prezentarea informaţiilor financiare ale unei entităţi, în conformitate cu un cadru de raportare financiară aplicabil.
– Evaluarea calităţii misiunii in conformitate cu Regulamentul UE 57/2014, Legea 162/2017, ISQC1 si ISA 220;
– Revizuirea la cald a dosarului misiunii pentru misiuni altele decât cele de audit statutar;
– Întocmirea dosarelor de audit pe baza documentației misiunii;
– Întocmirea procedurilor de audit si a manualelor prevăzute de Legea 162/2017, ISQC1 si ISA 220 ;
– Evaluarea conformităţii activităţii de audit intern cu Standardele, precum şi evaluarea aplicării Codului de Etică de către auditorii interni in conformitate cu standardul de audit intern 1312.
Evaluarea pentru raportare financiara se întocmește in scopul actualizarii valorii contabile a activelor aflate in patrimoniul persoanelor juridice. Evaluarea pentru raportare financiara (Reevaluarea imobilizărilor corporale asa cum este mentionata in cadrul de raportare contabila specific fiecarei entitati) se face la valoarea justă de la data bilanţului. Valoarea justă se determină pe baza unor evaluări efectuate, de regulă, de evaluatori autorizaţi, potrivit legii.
Pentru institutiile publice, OMFP 3471/2008 prevede ca activele fixe corporale de natura construcțiilor și terenurilor aflate în patrimoniul instituțiilor publice vor fi reevaluate cel puțin o dată la 3 ani;
Standardele Internationale de Contabilitate stabilesc o perioada de cel mult 5 ani pentru reevaluarea activelor societatilor care aplica IFRS
OMFP 1802 prevede ca reevaluările trebuie făcute cu suficientă regularitate, astfel încât valoarea contabilă să nu difere substanţial de cea care ar fi determinată folosind valoarea justă de la data bilanţului. .
Prin acest tip de evaluare se estimeaza valoarea de piata a proprietatii imobiliare si se adreseaza atat vanzatorilor cat si cumparatorilor de proprietati imobiliare si ofera un reper pentru prețul cerut/oferit, marje și condiții ulterioare de negociere.
Evaluarea pentru stabilirea valorii impozabile a clădirilor se realizează in scopul stabilirii impozitului pe clădirile din patrimoniul persoanelor juridice precum si pentru stabilirea impozitului pe clădirile cu destinație nerezidențiala aflate in proprietatea persoanelor fizice .
Evaluarea pentru garantarea imprumuturilor se realizeaza in situatiile in care un anumit bun este folosit pentru a garanta un imprumut bancar si este specific atat persoanelor fizice cat si persoanelor juridice.
Activitatea de consultanta fiscala consta in :
– acordarea de asistenţă şi servicii profesionale în domeniul fiscal;
– acordarea de servicii şi asistenţă de specialitate pentru întocmirea declaraţiilor fiscale;
– certificarea declaraţiilor fiscale, în condiţiile legii.
– asistenţă şi servicii pe probleme de procedură fiscală;
Inventarierea elementelor de natura activelor, datoriilor si capitalurilor proprii reprezintă ansamblul operațiunilor prin care se constată existenta tuturor elementelor respective, cantitativ-valoric sau numai valoric, după caz, la data la care aceasta se efectuează.
Inventarierea are ca scop principal stabilirea situației reale a tuturor elementelor de natura activelor, datoriilor si capitalurilor proprii ale fiecărei entități, precum si a bunurilor si valorilor deținute cu orice titlu, aparținând altor persoane juridice sau fizice, în vederea întocmirii situațiilor financiare anuale care trebuie să ofere o imagine fidelă a poziției financiare si a performantei entității pentru respectivul exercițiu financiar.
În temeiul prevederilor Legii contabilității nr. 82/1991, republicată, entitățile au obligația să efectueze inventarierea elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii deținute, la începutul activității, cel puțin o dată în cursul exercițiului financiar pe parcursul funcționării lor Conform OMFP 2861/2009:„Inventarierea anuală a elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii se face, de regulă, cu ocazia încheierii exercițiului financiar, avându-se în vedere și specificul activității fiecărei entități. […] Inventarierea și evaluarea elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii se pot efectua atât cu salariați proprii, cât și pe bază de contracte de prestări de servicii încheiate cu persoane juridice sau fizice cu pregătire corespunzătoare”.
Auditul statutar reprezintă un audit al situațiilor financiare anuale individuale sau al situațiilor financiare anuale consolidate efectuat în conformitate cu Standardele Internaționale de Audit adoptate de Comisia Europeană, în măsura în care:
a) este obligatoriu în temeiul dreptului Uniunii Europene sau al dreptului intern;
b) este efectuat în mod voluntar la entitățile mici, iar situațiile financiare auditate sunt publicate, împreună cu raportul de audit statutar, potrivit legii.
Situațiile financiare anuale intocmite de entitățile mijlocii și mari precum și de entitățile de interes public, fac obiectul auditului statutar. Sunt supuse, de asemenea, auditului entitățile care, la data bilanțului, depășesc, în două exerciții financiare consecutive, limitele a cel puțin două dintre următoarele trei criterii:
a) totalul activelor: 16.000.000 lei;
b) cifra de afaceri netă: 32.000.000 lei;
c) numărul mediu de salariați în cursul exercițiului financiar: 50.
Auditul financiar, reglementat prin OUG 75/1999, reprezintă activitatea efectuată în vederea exprimării unei opinii asupra situațiilor financiare sau a unor componente ale acestora, dar și exercitarea altor misiuni de asigurare și servicii profesionale potrivit standardelor internaționale de audit și altor reglementări în domeniu.
Auditul intern este o activitate independentă de asigurare obiectivă și de consiliere, destinată să adauge valoare şi să îmbunătăţească operațiunile unei organizaţii. Ajută o organizaţie în îndeplinirea obiectivelor sale printr-o abordare sistematică şi metodică care evaluează şi îmbunătăţeşte eficacitatea proceselor de management al riscului, control și guvernanță.”.
In conformitate cu prevederile Legii 162/2017 privind auditul statutar precum si ale Legii 31/1990 – Legea societatilor, entitățile ale căror situații financiare anuale sunt supuse, potrivit legii sau hotararii actionarilor, auditului statutar/financiar sunt obligate să organizeze și să asigure exercitarea activității de audit intern, potrivit normelor elaborate de Camera Auditorilor Financiari din România.
Activitatea de audit este efectuata în conformitate cu Normele obligatorii din Cadrul internațional de practici profesionale ale auditului intern (Normele obligatorii), ediţia 2017 (IPPF 2017), emise de Institutul Auditorilor Interni (Global IIA), adoptate de Camera Auditorilor Financiari din Romania, care cuprind Principiile fundamentale pentru practica profesională a auditului intern, Definiția auditului intern, Codul etic si Standardele internaționale pentru practica profesională a auditului intern.
Auditul fondurilor europene are ca obiectiv verificarea de către Auditor a faptului că sumele solicitate spre rambursare de către Beneficiar în baza Cererilor de Rambursare/ Cererilor de plata, pentru acţiunea finanţată în cadrul Contractului de Finanţare, s-au efectuat (“realitatea desfășurării”), sunt legale (“legalitatea”), exacte (“exactitate”) și eligibile, precum și transmiterea către Beneficiar a Rapoartelor cu privire la procedurile convenite executate. Eligibilitate înseamnă că fondurile furnizate cu titlu de finanţare nerambursabilă au fost cheltuite în conformitate cu termenii și condiţiile Contractului de Finanţare. Acest serviciu este deosebit de util atat pentru companiile mari cat si in pentru companiile mai mici care gestionează proiecte cu finanțare europeana.
Exprimarea unei concluzii cu scopul de a întări gradul de încredere al utilizatorilor vizaţi, alţii decât partea responsabilă, în legătură cu rezultatul evaluării sau măsurării unui subiect specific, în raport cu anumite criterii.
Potrivit Cadrului Internaţional pentru Misiunile de Asigurare, există două tipuri de misiuni de Asigurare pe care un practician le poate efectua: o misiune de asigurare rezonabilă şi o misiune de asigurare limitată.
Serviciile conexe cuprind procedurile convenite şi compilările.
O misiune de efectuare a procedurilor convenite poate presupune ca auditorul să desfăşoare anumite proceduri cu privire la elementele individuale ale datelor financiare (de exemplu, datorii, creanţe, achiziţii de la părţi afiliate şi vânzări şi profituri aferente unui segment al unei entităţi), ale unei situaţii financiare (de exemplu, un bilanţ) sau chiar ale unui set complet de situaţii financiare.
O misiune de compilare presupune asistarea conducerii în întocmirea şi prezentarea informaţiilor financiare ale unei entităţi, în conformitate cu un cadru de raportare financiară aplicabil.
– Evaluarea calităţii misiunii in conformitate cu Regulamentul UE 57/2014, Legea 162/2017, ISQC1 si ISA 220;
– Revizuirea la cald a dosarului misiunii pentru misiuni altele decât cele de audit statutar;
– Întocmirea dosarelor de audit pe baza documentației misiunii;
– Întocmirea procedurilor de audit si a manualelor prevăzute de Legea 162/2017, ISQC1 si ISA 220 ;
– Evaluarea conformităţii activităţii de audit intern cu Standardele, precum şi evaluarea aplicării Codului de Etică de către auditorii interni in conformitate cu standardul de audit intern 1312.
Evaluarea pentru raportare financiara se întocmește in scopul actualizarii valorii contabile a activelor aflate in patrimoniul persoanelor juridice. Evaluarea pentru raportare financiara (Reevaluarea imobilizărilor corporale asa cum este mentionata in cadrul de raportare contabila specific fiecarei entitati) se face la valoarea justă de la data bilanţului. Valoarea justă se determină pe baza unor evaluări efectuate, de regulă, de evaluatori autorizaţi, potrivit legii.
Pentru institutiile publice, OMFP 3471/2008 prevede ca activele fixe corporale de natura construcțiilor și terenurilor aflate în patrimoniul instituțiilor publice vor fi reevaluate cel puțin o dată la 3 ani;
Standardele Internationale de Contabilitate stabilesc o perioada de cel mult 5 ani pentru reevaluarea activelor societatilor care aplica IFRS
OMFP 1802 prevede ca reevaluările trebuie făcute cu suficientă regularitate, astfel încât valoarea contabilă să nu difere substanţial de cea care ar fi determinată folosind valoarea justă de la data bilanţului. .
Prin acest tip de evaluare se estimeaza valoarea de piata a proprietatii imobiliare si se adreseaza atat vanzatorilor cat si cumparatorilor de proprietati imobiliare si ofera un reper pentru prețul cerut/oferit, marje și condiții ulterioare de negociere.
Evaluarea pentru stabilirea valorii impozabile a clădirilor se realizează in scopul stabilirii impozitului pe clădirile din patrimoniul persoanelor juridice precum si pentru stabilirea impozitului pe clădirile cu destinație nerezidențiala aflate in proprietatea persoanelor fizice .
Evaluarea pentru garantarea imprumuturilor se realizeaza in situatiile in care un anumit bun este folosit pentru a garanta un imprumut bancar si este specific atat persoanelor fizice cat si persoanelor juridice.
Activitatea de consultanta fiscala consta in :
– acordarea de asistenţă şi servicii profesionale în domeniul fiscal;
– acordarea de servicii şi asistenţă de specialitate pentru întocmirea declaraţiilor fiscale;
– certificarea declaraţiilor fiscale, în condiţiile legii.
– asistenţă şi servicii pe probleme de procedură fiscală;
Inventarierea elementelor de natura activelor, datoriilor si capitalurilor proprii reprezintă ansamblul operațiunilor prin care se constată existenta tuturor elementelor respective, cantitativ-valoric sau numai valoric, după caz, la data la care aceasta se efectuează.
Inventarierea are ca scop principal stabilirea situației reale a tuturor elementelor de natura activelor, datoriilor si capitalurilor proprii ale fiecărei entități, precum si a bunurilor si valorilor deținute cu orice titlu, aparținând altor persoane juridice sau fizice, în vederea întocmirii situațiilor financiare anuale care trebuie să ofere o imagine fidelă a poziției financiare si a performantei entității pentru respectivul exercițiu financiar.
În temeiul prevederilor Legii contabilității nr. 82/1991, republicată, entitățile au obligația să efectueze inventarierea elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii deținute, la începutul activității, cel puțin o dată în cursul exercițiului financiar pe parcursul funcționării lor Conform OMFP 2861/2009:„Inventarierea anuală a elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii se face, de regulă, cu ocazia încheierii exercițiului financiar, avându-se în vedere și specificul activității fiecărei entități. […] Inventarierea și evaluarea elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii se pot efectua atât cu salariați proprii, cât și pe bază de contracte de prestări de servicii încheiate cu persoane juridice sau fizice cu pregătire corespunzătoare”.
